Acatistul Mucenicului Marturisitor Corneliu Zelea Codreanu

 

Rugăciunea legionarilor

 

Îngerilor mai întâi şi de la Sfânta Treime a doua lumină te-ai arătat, Mihaile Voievodule, şi însoţit fiind de îngerii credincioşi lui Dumnezeu, ai pornit război cu balaurul cel mare şi cu în­gerii lui, cel care se cheamă diavolul sau sa­tana. Tu l-ai aruncat din Ceruri pe pământ pe cel ce necăjea pe Dumnezeu, ziua şi noaptea, apărând într-una pe cei drepţi şi ai înlăturat pentru vecie zavistia lui, aducând pacea şi linistea în împărăţia cerească.

Şi noi, nevrednicii robi ai lui Dumnezeu şi cre­dincioşi ai Mântuitorului Iisus Hristos, înrolaţi în Legiunea lui Corneliu Zelea Codreanu, pentru salvarea Neamului nostru Românesc, ne rugăm Ţie, Sfinte Arhanghele Mihail, Voievodul oşti­lor cereşti şi slujitorul prea sfânt al marelui Dumnezeu, fii protectorul şi apărătorul Legiunii noastre, ne întăreşte în credinţa cea adevăra­tă şi ajută-ne să biruim cu puterea Ta pe toate uneltele diavolului, care sunt puse să distru­gă un Neam creştin şi de Dumnezeu iubitor, poporul nostru românesc. Te implorăm, Sfinte Arhanghele Mihail, care ai putere mare de la Dumnezeu Tatăl Ceresc, să fi prezent alături de Legiunea noastră şi cu sprijinul Tău să se mântuiască Neamul nostru şi noi cu toată re­cunoştinţa şi cu umilinţă Te vom preamări şi binecuvânta în vecii vecilor. Amin.

 

Tropar, glas 8:

Crucea Ta ocrotindu-l de la naştere şi de la Arhanghelul Mihail luând chemare, Doamne, Apostol şi Căpitan al neamului Corneliu Codreanu s-a arătat şi ţara în mâinile Tale o a dat, pe care păzeşte-o pentru ale Născătoarei de Dumnezeu rugăciuni, Unule, iubitorule de oameni, şi-i ajută pe români.

 

Condac, glas 3:

Corneliu Codreanu şi legionarii mărturisesc, pentru Cruce şi legea strămoşească se jertfesc, cu care ruşinează pe iudei, bolşevici şi păgâni şi-i întăresc pe creştini, biruinţă aflând sub sabia Arhanghelului şi pildă făcându-se neamului.

 

Condac 1:

 

Apărător mare al neamului românesc, Căpitane, pe tine Dumnezeu te-a arătat când, prin darul Duhului Sfânt, Legiunea „Arhanghelul Mihail” ai întemeiat, prin care neamul să audă chemarea şi ţelul cel de pe urmă – a învia în numele Mântuitorului – să-l plinească. Pentru aceasta cu fruntea sus aducem în numele Sfintei Treimi laudă românească:

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

Icos 1:

 

Bucurie ai adus când în viaţă la răscrucea dintre două veacuri ai păşit, ca „sabie între două lumi” să te arăţi lămurit şi neamul să-l înalţi la vrednicia strămoşească. Pentru aceasta cu Sfinţii auzi cântare creştinească:

Bucură-te, fiule al neamului românesc

Bucură-te, alesule ce i-ai dat un ţel ceresc

Bucură-te, închinarea neamului şi pământului strămoşesc

Bucură-te, înălţarea lui la rostul cel duhovnicesc

Bucură-te, că neamul la picioarele Tronului dumnezeiesc ai suit

Bucură-te, cel ce i-ai arătat că trebuie sfinţit

Bucură-te, că Legiunii şi, prin ea, neamului îi eşti Căpitan

Bucură-te, că ai deschis ţării drumul spre liman

Bucură-te, al Crucii apărător

Bucură-te, în lupte înfricoşător

Bucură-te, cel prin care virtuţile neamului se împlinesc

Bucură-te, îţi strigă mulţime de suflete care te cinstesc

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

Condac 2:

 

Cu numele Sfântului zilei în care te-ai născut ai fost numit, iar atunci Cornelie Sutaşul era prăznuit; în aceasta s-a arătat chemarea ta ca ostaş al lui Hristos şi ca şi a aceluia credinţa cea nesfârşită ţi s-a aflat mai vârtos decât la toţi de pe pământ, căci lui Dumnezeu ai înălţat închinare de cuvânt: Aliluia!

 

 

Icos 2:

 

Din Bucovina erau strămoşii tăi şi se ştia numele lor în vremuri de restrişte: neamul codrilor şi al munţilor; pentru neamul românesc şi tu cu dragoste vei lupta ca-n veşnicie să-şi dobândească mântuirea sa. Se cuvine dar, cu acesta urmându-ţi, să aducem cântare de har:

Bucură-te, inimă din inima ţării născut

Bucură-te, că inima ţării în inima-ţi a crescut

Bucură-te, că liceul de la Mănăstirea Dealu, la umbra capului lui Mihai Viteazu, ai urmat

Bucură-te, că acolo virtuţile în sânge ţi s-au turnat

Bucură-te, că alături de tatăl tău în bătălie te-ai încins

Bucură-te, că aşa multă hotărâre şi dârzenie ai deprins

Bucură-te, că din tinereţe te-ai arătat viteaz

Bucură-te, cel fără lacrimi de frică pe obraz

Bucură-te, că de moarte nu te-ai speriat când ţi-a dat târcoale

Bucură-te, că ai luptat şi cu mâinile goale

Bucură-te, că Dumnezeu avea cu tine osebită rânduială

Bucură-te, că ai dat neamului pentru noua viaţă creştinească şcoală

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 3:

 

Ecoul timpului îţi strigă numele – Codreanu – de pădurea Dobrina ca o legendă legat, căci acţiunea şi rezistenţa românească în faţa primejdiei bolşevice ai declanşat, dorind în orice chip să te opui satanicei încercări, spre a se auzi pururi cântat imnul creştinesc într-ale ţării patru zări: Aliluia!

 

 

 

Icos 3:

 

Frământările vremurilor au cuprins ţara toată, prooroci mincinoşi şi neamuri străine minţeau românii ca pe gloată; cu bărbăţie i-ai înfruntat doar tu şi-atunci drapelul roşu căzu, iar lumea văzând a ta ridicare din piepturi rosti vitejească strigare:

Bucură-te, că în Iaşi, cetate creştină a românismului, ai ajuns

Bucură-te, că în lupta contra satanei ai dat bun răspuns

Bucură-te, că duhul strămoşilor ţi s-a împărtăşit

Bucură-te, că pământul ţării l-ai iubit

Bucură-te, că „lumina din răsărit” nu te-a orbit

Bucură-te, luptător împotriva bolşevicilor nebiruit

Bucură-te, că urmaş al strămoşilor te-ai arătat

Bucură-te, că te-ai pus de gardă ţării şi eşti vrednic de urmat

Bucură-te, că steagul românesc l-ai înălţat biruitor

Bucură-te, pentru neam de dreptate voitor

Bucură-te, conştiinţă naţională de apărare

Bucură-te, apărător al credinţei dreptslăvitoare

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

Condac 4:

 

Generaţia de la ’22 lumina a răspândit şi în viaţa neamului sfinţenia a mărturisit; cu învăţătura otrăvitoare şi eretică la luptă s-a luat şi potrivnică uneltirilor jidoveşti s-a arătat. Atunci lupta mai aprig s-a încins şi neamul întreg a strigat înadins: Aliluia!

 

 

Icos 4:

 

Hotar prăpădului ai pus când în fruntea iubitorilor de învăţătură te-ai aşezat; şi, deşi diavolul cu slugile lui voiau să te abată din drumul spre înalt, prin lucrarea-ţi de cârmuitor norodul te urma şi ale tale cuvinte adevărate le împlinea:

Bucură-te, râvnă tinerească a simţirii înalte şi inimii curate

Bucură-te, că din universitate voiaţi să faceţi a credinţei cetate

Bucură-te, că împotrivire comuniştilor v-aţi făcut

Bucură-te, că slujba creştinească v-a avut scut

Bucură-te, că din păgâneasca şcoală ai fost alungat

Bucură-te, că mai vârtos românii te-au urmat

Bucură-te, că izvodirile potrivnice creştinilor ai nimicit

Bucură-te, că masoneria să te distrugă n-a reuşit

Bucură-te, că porunca neamului ai ascultat

Bucură-te, că la Văcăreşti cu alţi români vrednici ai fost întemniţat

Bucură-te, că te-ai pus în slujba neamului tău

Bucură-te, că l-ai apropiat de Dumnezeu

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 5:

 

Idealul apărării naţional-creştine a ţării l-ai purtat şi potrivnic străinilor de lege te-ai arătat; întemniţat ai fost atunci pentru că menirea ţi-ai împlinit – aşa era duhul jertfelnic în România răsplătit; dar lui Dumnezeu cântare de mulţumire ai înălţat: Aliluia!

 

 

Icos 5:

 

În suferinţe mântuitoare, pentru păcatele neamului, până la moarte, vei ispăşi, dar durerea, rănile şi batjocurile te vor întări, să ieşi mai curat ca lacrima şi ca argintul lămurit în foc, drum de izbândă şi făclie fără obroc:

Bucură-te, că trupul ţi-a fost lovit şi dat la chin

Bucură-te, că nu ai scos nici un suspin

Bucură-te, că nădejdea nu ţi-a fost frântă

Bucură-te, că te-ai luat cu răul la trântă

Bucură-te, pedepsirea trădării celor vinovaţi

Bucură-te, tăierea lanţului umilirii atâtor fraţi

Bucură-te, zbucium sufletesc pentru a neamului întărire

Bucură-te, eliberare de sub pietroiul de batjocorire

Bucură-te, credinţă tare în misiunea-ţi românească

Bucură-te, faptă de gând şi trăire creştinească

Bucură-te, că lupta cu propriile păcate ai pus-o mai întâi

Bucură-te, că numai apoi neamului ai dat pildă şi ai fost căpătâi

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 6:

 

Jidovimea îţi dorea pieirea, dar când te-a încolţit, tu ai lovit călăul, adânc l-ai prăbuşit; atunci oculta a vrut să te-osândească, dar te-a ocrotit Cerul când ţara românească a înălţat cântare creştinească: Aliluia!

 

 

Icos 6:

 

Limba nu poate a spune cu vrednicie cum mulţimea într-un suflet s-a transfigurat – o, adânc negrăit! Pentru aceasta noi laude aducem în cântec curat:

Bucură-te, pătimitor în Gherle şi Jilave româneşti

Bucură-te, că pe români de jertfă îi găteşti

Bucură-te, că râvna cea bună ai pus-o la temelia neamului

Bucură-te, că taberele i-au redat unitatea sufletească a lui

Bucură-te, al luptei celei bune însufleţitor

Bucură-te, că românilor le eşti conducător

Bucură-te, că preschimbi oamenii în şoimi de fier

Bucură-te, că urci cu ţara la Cer

Bucură-te, că nouă mişcare ai rânduit lumii româneşti

Bucură-te, că ai pus-o sub pavăza Arhanghelului Mihail şi a oştilor cereşti

Bucură-te, că Legiune ca în cer pe pământ ai întemeiat

Bucură-te, că Moţa, Căpitan te-a chemat

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 7:

 

Mişcarea Legionară s-a închegat din cei ce credeau nezdruncinat şi de gardă la Icoană să stea s-au legat; dar au rămas afară cei ce-au avut vreo îndoială căci nu puteau cânta cu îndrăzneală: Aliluia!

 

 

Icos 7:

 

Neamului ai croit calea cea dreaptă şi sub scutul Arhanghelului spre viaţă curată se-ndreaptă, materia duhului subordonând-o şi zeiţa „Raţiunii” dărâmând-o, spre a sluji mereu aşa cum i-a rânduit Dumnezeu:

Bucură-te, că lipsuri de tot felul ai înfruntat

Bucură-te, că într-o simţire pe toţi i-ai adunat

Bucură-te, cel ce în suflet Sfântul Duh aveai

Bucură-te, că ocrotire de la Hristos primeai

Bucură-te, că cu mişelie şi loviri ai fost răsplătit

Bucură-te, că vârtutea şi omenia le-ai preţuit

Bucură-te, că ceri credinţă în Dumnezeu ce dă tărie

Bucură-te, că pui încrederea în menirea spre veşnicie

Bucură-te, că dragostea de semeni în cuib sporeşte

Bucură-te, că starea lăuntrică prin cântec ţâşneşte

Bucură-te, că cele patru linii de început orientează în spirit legionar

Bucură-te, că în viaţă şi moarte ne eşti îndreptar

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 8:

 

Omul-Hristos este piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea, şi înnoirea omului – şi nu programul – va birui întunecimea. Iar Mişcarea Legionară – ce apără altarele Bisericii – prin şcoala sa va ajuta românului să biruie răul din el, potrivnicii neamului şi toate puterile nevăzute ale diavolului, spre a putea cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

 

Pământul strămoşesc ne este tăcută chemare, căci în el dorm strămoşii şi îl avem sub picioare, iar în cer e reazemul nostru, vădit, din care sfinţenia în neam a rodit:

Bucură-te, că românul cel nou răsare cu zorii

Bucură-te, că ai dat o şcoală ce frânge istorii

Bucură-te, că răbdarea neamului a fost răsplătită

Bucură-te, nobleţe de suflet rodită

Bucură-te, că ridici întărituri sufleteşti cât mai înalte

Bucură-te, că ne fereşti de ale lumii păcate

Bucură-te, trăire în duh legionar

Bucură-te, luptă, rugă şi dar

Bucură-te, osteneli de înălţare a ţării

Bucură-te, că suferinţa ţi-e plata iertării

Bucură-te, jertfitor în numele neamului

Bucură-te, luptător ce ai în mâini sabia Arhanghelului

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

 

Condac 9:

 

Retragerea în munţi e cale de scăpare când ne va-ntinde cursă vreo altă provocare; iar ultimul discurs ne va cutremura şi lumea românească prin moarte va-n învia, spre a rosti cântarea: Aliluia!

 

 

Icos 9:

 

Sculaţi la viaţă nouă, românii te-au urmat şi înfrăţiţi în Duhul în Gardă s-au legat, luând binecuvântare la-ndemnul strămoşesc, asemănaţi cu Sfinţii în tot ce-i creştinesc:

Bucură-te, că muntele suferinţei l-ai urcat

Bucură-te, că pădurea cu fiare sălbatice nu te-a înfricoşat

Bucură-te, că mlaştina deznădejdiei nu te-a înghiţit

Bucură-te, că temelie noii Românii ai zidit

Bucură-te, că treptele virtuţii se urcă-n ascultare

Bucură-te, că-n toate eşti pildă de răbdare

Bucură-te, că-n dragoste ai pus tu năzuinţa

Bucură-te, că-n unitate vezi pururi biruinţa

Bucură-te, că pocăinţa ţi-a şters multe păcate

Bucură-te, că rugăciunea-ţi le-a biruit pe toate

Bucură-te, că fără vorbă multă românul făptuieşte

Bucură-te, că ţara nouă din înviere creşte

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 10:

 

Şcoala legionară a dat învăţătură desăvârşită românilor şi duhul jertfelnic a rodit din satul de la şes până pe crestele Carpaţilor; iar lumea-ntreagă a privit cu uimire atunci când a văzut cum Moţa şi Marin – transfiguraţi pentru Hristos – în Spania au căzut; având credinţă-n Cruce cu râvnă au luptat ca neamurile toate s-audă iar cântat: Aliluia!

 

 

Icos 10:

 

Tu, Codrene, stai în frunte şi românii te urmează, ţara-n Legiune râde şi duşmanii se-ntristează, căci şedinţa, marşul, cântul, tabăra şi închisoarea oţelesc sufletul tânăr ce în jertfă-şi dă valoarea:

Bucură-te, sfântă tinereţe legionară

Bucură-te, că aprinzi întreaga ţară

Bucură-te, rupere din bucuria pământească

Bucură-te, smulgere din dragostea omenească

Bucură-te, făgăduinţă să trăieşti în sărăcie

Bucură-te, viaţa aspră este-a noastră datorie

Bucură-te, înlăturare a oricărei obidiri

Bucură-te, jertfa sfântă e urmată de-mpliniri

Bucură-te, că spre-nălţimea Bisericii ai tins

Bucură-te, ridicare spre aceasta înadins

Bucură-te, că neamul de păcat se apăra

Bucură-te, că răsplată Învierea-i se va da

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 11:

 

Ţara te vedea arhanghel şi ea soare se gătea, hăt din Apuseni, pe Nistru şi din Pind până-n Tisa; dar cu ura lor mişeii şi oculta te-ncolţeau, cu prigoane, lagăr, temniţi, neamu-n beznă îl zvârleau. Din adâncuri de istorii veacul, totuşi, auzea legionara ta chemare şi cum neamul se ruga: Aliluia!

 

Icos 11:

 

Urgisită ţi-a fost viaţa căci satan n-a suportat că ai dat ţării tărie şi sfat bun şi rost înalt, şi-n a lumii nepăsare te-a răpus, dar n-a ştiut că sub lespedea de piatră trupul moaşte s-a făcut:

Bucură-te, Corneliu Zelea Codreanu,

eşti Prezent! la-al nostru-apel

Bucură-te, Căpitane, eşti de veghe-acum în Cer

Bucură-te, Nicadorii, Decemvirii s-au jertfit

Bucură-te, că-n prigoane vieţi mai multe

s-au sfinţit

Bucură-te, toţi martirii viaţa-n moarte au gustat

Bucură-te, afli-n ţarini un dar bun de grâu curat

Bucură-te, urcă-n viţe un vin nou ce dă viaţă

Bucură-te, ţara-aşteaptă să se schimbe iar la faţă

Bucură-te, că trecutul de doriri se împlineşte

Bucură-te, că prezentul doar prin crezul tău rodeşte

Bucură-te, viitorul legionar pecetluit

Bucură-te, veşnicia neamului s-a dăltuit

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 12:

 

Vrură să nu-ţi ştim mormântul, dar aşa mai mare creşti, eşti în ţintirim sub cruce şi din cer la noi priveşti; iar de sus avem putere – cum avuse-n urmă-ţi Horia să vestească-n lume crezu-ţi şi să fulgere istoria – peste spaţii, peste timpuri s-auzim suind din piepturi: Aliluia!

 

 

Icos 12:

 

Zările-s întunecate, căci chinuri noi se pregătesc, dar cerul fi-va-n veci cu-aceia ce mântuirea şi-o râvnesc. De vreţi trecutul şi prezentul să-l împliniţi în viitor intraţi prin şcoala lui Codreanu pe drumul cel mântuitor:

Bucură-te, te-nsoţiră studenţii şi-nvăţătorii

Bucură-te, te urmară ţăranii şi muncitorii

Bucură-te, că bătrânii izbăvire te-au primit

Bucură-te, şi copiii Făt Frumos te-au socotit

Bucură-te, mame, fete ţi-au ţesut cămaşa morţii

Bucură-te, ce tărie să te laşi în voia sorţii

Bucură-te, din morminte ieşi cu toţii la-nviere

Bucură-te, că prin asta ne aduci tu mângâiere

Bucură-te, dai putere în Aiuduri şi-n Piteşti

Bucură-te, generaţii de români însufleţeşti

Bucură-te, suferinţa se adună sus, în Cer

Bucură-te, ţara-i strânsă după Garda ta de Fier

Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

 

 

Condac 13:

 

O, Codrene, Căpitane, când vor cădea asupritorii şi toţi duşmanii vor plăti se va-mplini sentinţa dată, că: „în curând vom birui”! Şi-această biruinţă scumpă primeasc-o Domnul în altar, căci pentru ţara românească e jertfa Legiunii dar. Iar când va trâmbiţa Arhanghelul vei auzi cu Sfinţii cum neamu-nalţă-n Cer cântarea biruinţei: Aliluia!

(Acest Condac se zice de 3 ori; şi iarăşi Icosul 1: Bucurie ai adus… şi Condacul 1: Apărător mare al neamului românesc…)

Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!

(preluat deveghepatriei.wordpress.com)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s