Marea Schismă care a divizat creştinătatea / Diferente intre catolici si ortodocsi

– La 16 iulie 1054, Biserica Catolică s-a separat de cea Ortodoxă

Marea Schismă de la 16 iulie 1054 este evenimentul istoric ce a împărţit creştinismul în două mari ramuri, apuseană (catolică) şi răsăriteană (ortodoxă). Mai bine zis, apusenii s-au rupt de Biserica apostolică, inovând unele dogme şi aducând practici necanonice în cult. Principalele cauze privesc autoritatea Papală, inserarea clauzei „Filioque” în Crezul de la Niceea, dar au fost şi motive mai mici ca importanţă, cum ar fi cele legate de jurisdicţia canonică asupra anumitor regiuni.

Dezbinarea Imperiului Roman a jucat un rol important
Biserica a acordat încă de la început un statut special Episcopului Romei, Episcopului Alexandriei şi Episcopului Antiohiei, numindu-i patriarhi. Lor li s-au alăturat Episcopul Constantinopolului şi Episcopul Ierusalimului, confirmaţi în cadrul Conciliului din Calcedon din 451. Patriarhii erau superiori celorlalţi episcopi ai bisericii. În timp ce Constantinopolul se baza în solicitarea unei poziţii mai înalte pe argumentul că era „Noua Romă”, Patriarhul Romei considera că el, ca succesor al Sfântului Petru, trebuia să aibă întâietate.
Dezbinarea Imperiului Roman a contribuit şi ea la dezbinarea Bisericii. Teodosie cel Mare, care a murit în anul 395, a fost ultimul împărat care a domnit peste Imperiul Roman unit. Apoi, teritoriul a fost împărţit în două jumătăţi, estică şi vestică, fiecare având propriul împărat. La sfârşitul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Apus se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) se bucura de o oarecare stabilitate. În vremea lui Papa Leon al IX-lea (1049-1054) şi a Patriarhului Constantinopolului Mihail I Cerularie (1043-1058), ruptura a devenit definitivă între cele două Biserici, în anul 1054, ei nepunându-se de acord în privinţa supremaţiei în lumea creştină şi altor divergenţe de natură teologică.

Dispută între „Patriarh” şi „Papă”
Printre motivele Schismei se numără interzicerea venerării icoanelor de către apuseni, clauza „Filioque”, jurisdicţia, autoritatea Papei de la Roma, dar şi unele inovaţii de cult.
Leon al III-lea Isauricul a interzis venerarea icoanelor în secolul al VIII-lea, act numit ulterior iconoclasm, fapt ce a provocat tensiuni puternice în Imperiul Bizantin şi a fost respins complet de papi. Se înţelege că Bizanţul era, aşa cum azi este tot Răsăritul ortodox, cinstitor de icoane.
Apoi, inserarea clauzei „Filioque”, de către apuseni, în Crezul de la Niceea, a fost unul dintre motivele foarte serioase ale conflictului. Aceasta însemna că Duhul Sfânt purcede şi de la Tatăl şi de Fiul, ceea ce Sfinţii Părinţi ai Răsăritului consideră că nu este adevărat. Duhul purcede numai de la Dumnezeu-Tatăl.
În ceea ce priveşte jurisdicţia, au avut loc mari dispute în Balcani, Italia de Sud şi Sicilia, asupra cui avea supremaţie în acele zone, Biserica apuseană sau cea răsăriteană. Titlul Patriarhului Constantinopolului, de Patriarh ecumenic, înţeles la Roma ca Patriarh universal, a dus la certuri cu privire la autoritatea celui de la Roma, numit Papă. Cei din Occident au considerat mereu că Papa de la Roma este întâiul între ceilalţi patriarhi, întrucât acolo a avut scaun episcopal Apostolul Petru.

O anatemă reciprocă
Conceptul cezaropapismului, o concentrare a puterii religioase şi politice în mâinile aceleiaşi persoane, în Apus, nu a fost agreat de răsăriteni. După ascensiunea Islamului, slăbirea relativă a influenţei patriarhilor Antiohiei, Ierusalimului şi Alexandriei a dus la polarizarea politicii interne a Bisericii între Roma şi Constantinopol.
Printre inovaţiile de cult care au contribuit la Marea Schismă se numără şi introducerea anumitor practici liturgice noi de Biserica din Apus, nedorite în Orient.
Astfel, atât Biserica din Apus – catolică -, cât şi cea din Răsărit au aruncat una asupra alteia o anatemă prin care fiecare o consideră pe cealaltă eretică.
De asemenea, un apel al Parlamentului britanic, prin care acesta cerea Papei să anuleze căsătoria lui Henry al VIII-lea cu Catherine de Aragon, aprobat de peste 80 de lorzi britanici, cardinali şi episcopi ai vremii, a fost trimis Papei Clement al VII-lea în 1530, dar nu a primit niciun răspuns, fapt ce a contribuit la Schisma religioasă şi la fondarea Bisericii Anglicane. Acest document, considerat până recent un secret al Vaticanului, este unul dintre actele ce vor fi făcute publice anul viitor în cadrul expoziţiei „Lux in Arcana”, la Roma.

Reconciliere de dragul ajutorului militar
În secolele XIII-XV, sub presiunea Islamului, care ameninţa Imperiul Bizantin, s-au făcut unele încercări de unire între Constantinopol şi Roma, deoarece Papa impunea, ca primă condiţie pentru a se primi un ajutor militar din Apus, unirea Bizanţului creştin cu Roma. Cea mai importantă încercare a avut loc la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, din 1438-1439, unde răsăritenii au fost nevoiţi să accepte „cele patru puncte florentine” (1. Papa este capul întregii Biserici; 2. Săvârşirea Sfintei împărtăşanii se face şi cu pâine nedospită (azimă); 3. Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul, „Filioque”; 4. Purgatoriul – în afară de Rai şi Iad mai există un loc curăţitor, intermediar). Cu toate că a fost semnat acel act, Biserica Ortodoxă nu l-a recunoscut niciodată.

Dorinţe actuale de unire

Unirea Bisericilor nu s-a putut realiza în fapt, deoarece Papa a cerut întotdeauna bizantinilor recunoaşterea primatului papal. Credinţa în Purgatoriu, practica indulgenţelor papale, învăţăturile noi, riturile, practicile şi obiectele introduse după Marea Schismă, dogmatizarea unor credinţe străine Bisericii de început, dar mai ales proclamarea primatului papal şi a infailibilităţii papale (1870-1871) au dus la separarea tot mai adâncă între catolici şi ortodocşi. Occidentul, pur şi simplu, a schimbat constituţia Bisericii. Biserica papală a evoluat spre monarhie bisericească, cu lege proprie, care este voinţa Papei. Un demers recent îmbucurător a fost ridicarea concomitentă a anatemelor, la 7 decembrie 1965, de Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ecumenic Atenagora I. Întâlnirile ecumenice contemporane au şi ele rolul lor benefic în unirea celor două Biserici.

Printre inovaţiile de cult care au contribuit la Marea Schismă se numără, spre exemplu, folosirea pâinii nedospite pentru euharistie sau susţinerea obligatorie a celibatului preoţilor în Occident, contrar a ceea ce canoanele au stabilit în Orient, anume că şi cei căsătoriţi pot fi preoţi.

(preluat taifasuri.ro)

DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA

– Exista purgatoriu, precum zic catolicii ?
– Purgatoriu nu este. catolicii zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul cateva sute de ani si se curata acolo, apoi trece in Rai. Nu exista asa ceva. Noi avem Evanghelia Judecatii, pe care o au si ei, dar nu arata trei locuri, ci numai doua – raiul si iadul. Mantuitorul, cand va sta pe scaunul slavei Sale si va aduna toate popoarele de la zidirea lumii sa le judece, ii va desparti pe dansii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune pe drepti de-a dreapta Sa si pe pacatosi de-a stanga Sa … Si vor merge pacatosii in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica.
Deci nu putem zice ca sunt trei locuri, ci numai doua : munca vesnica sau viata vesnica.
Cei mai mari dusmani ai catolicilor sunt protestantii si calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolica la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus.
Care sunt punctele principale care ne despart de catolici ?
Invataturile principale care ne despart dogmatic si canonic de catolici sunt :
1 – Intai este filioque. Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul Evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin Fiul. ( Ioan )
2 – Al doilea este suprematia papala. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant ! Mai mare decat toti patriarhii ! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru !
3 – Infaibilitatea papala. Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el, ceea ce este iarasi o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa.
4 – Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.
5 – Azimile. Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii.
6 – Catolicii mai au o dogma noua : imaculata conceptie. Ei zic ca Maica Domnului ar nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii.
7 – Au substantialitatea. La sfintirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice : Luati, mancati … si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri.
8 – Celibatul preotilor; preotii catolici nu se casatoresc. Sunt celibatari, impotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie. 
9 – Ei au si indulgentele papale. Alta ratacire. Papei, daca ii dai parale multe, poti sa faci oricate pacate, te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.
10 – Si mai este un punct important : mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii au liturghia romana si cea ambroziana.
Iata acestea sunt punctele dogmatice si canopnice principale care despart Biserica Ortodoxa de cea Romano-catolica.
Iar cu protestantii nu avem nimic in comun. Ei au reformat total dogmele stabilite de Sfintii Parinti si au renuntat la cele sapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie si taine si nu se pot mantui. Din cele sapte Taine mai au doar doua : Botezul si Euharistia, pe care o fac cu paine nedospita ca si catolicii. Din protestanti s-au nascut toate sectele neoprotestante care ataca tarile ortodoxe astazi.

(preluat sfaturiortodoxe.ro)

Un gând despre “Marea Schismă care a divizat creştinătatea / Diferente intre catolici si ortodocsi

  1. Totusi ar trebui sa hotarâm ceva.Trecem sub ascultare de Sfântul Părinte al Romei ori rămânem alături de Patriarhul Rusiei.
    Ca intre acestia se da o sa spunem incercare de strangere a ortodocsilor spre a respecta dorinta …ca Toti sa fie Una ! Ori poate credeti ca nu trebuie ! Cine rade la urma…si ma tem…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s