Cum sa scapam de patimi si pacate?

 

In vremea aceea, s-a apropiat de Dansul un om, ingenunchind inaintea Lui si zicand:
”Doamne, miluieste pe fiul meu,ca este lunatic si rau patimeste ;ca de multe ori cade in foc si de multe ori in apa. Si l-am dus pe dansul la ucenicii Tai,si n-au putut sa-l vindece pe el”. Iar Iisus,raspunzand,a zis: ”O, neam necredincios si indaratnic! Pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l pe el aici la Mine”. Si l-a certat pe el Iisus si a iesit dracul dintr-insul,si s-a tamaduit copilul,din ceasul acela. Atunci,apropiindu-se ucenicii catre Iisus au zis: “Pentru ce noi n-am putut sa-l izgonim pe el?” Iar Iisus a zis lor: “Pentru necredinta voastra;ca amin graiesc voua: de veti avea credinta cat grauntele de mustar si veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici acolo,se va muta si nimic nu va fi voua cu neputinta.Dar acest neam nu iese fara numai cu rugaciune si cu post”.(Matei 17,14-21) 

Un bolnav s-a apropiat de mine,asta-vara,intr-un sat. Nu tusea acest bolnav, nu schiopata si nici un alt fel de betesug n-avea in oasele lui. Purta insa in sufletul lui o boala grea: betia! 
– Am incercat sa ma las de betie, domnule parinte, si nu pot! mi se plangea omul. Am iscalit hotararea in “Lumina Satelor”, am tinut-o pana la un loc, dar ,dupa o vreme, si mai cumplit m-am imbatat. Ce sa fac ca sa ma pot scapa de acest rau?… 
Ca raspuns eu i-am deschis Noul Testament si am citit impreuna cu el evanghelia fiului indracit,de mai sus,si i-am aratat ca patru lucruri ne spune aceasta evanghelie: 
Intaia data ne spune ca un copil avea “duh mut”,care il chinuia si “il arunca in foc si in apa”. A doua oare, ca parintii lui l-au adus la Iisus. A treia oara, ca i-a fost mai rau cand s-a apropiat Iisus de el, si a patra oara, a s-a tamaduit deplin. 
– Vezi, omule! i-am zis bolnavului,si tu trebuie sa treci prin aceste patru stari, ca sa te poti mantui. Intaia data trebuie sa ne dam seama ca “duhul mut” din evanghelie sunt pacatele si patimile cele rele cu ajutorul carora diavolul se face stapan peste vointa omului ce le primeste. 
Si tu esti stapanit de puterea “duhului mut” care,cand te “cuprinde”, te arunca in focul betiilor si in noroiul pacatelor. 
“De la inceput, diavolul pacatuieste”(I Ioan3,8); si de cate ori pacatuim sau apucam patimi rele (ca betia, sudalma, mania, desfranarea etc.) diavolul prinde putere asupra noastra. Aceasta e starea cea dintai si din aceasta stare ar trebui sa fugim, trebuie sa scapam; si alta scapare n-avem decat la Iisus, Mantuitorul nostru, Care a venit sa nimiceasca lucrurile si puterea diavolului. Ca si copilul din evanghelie asa trebuie sa ne apropiem si noi cu bolile cele sufletesti de Iisus, Mantuitorul si tamaduitorul bolilor noastre cele sufletesti si trupesti. 
Doctorul si izvorul tamaduirii noastre, a bolilor sufletesti, este Iisus Mantuitorul. Fara de El noi nu putem face nimic. Insa cei mai multi nu se stiu apropia asa cum trebuie de acest Izvor si de aceea ii auzim plangandu-se:”Am incercat, dar nu pot…Mi-am pus in gand sa ma las de ceea si ceea, dar n-am putut…”N-au putut, pentru ca au incercat sa faca acest lucru din puterile lor. Iar Domnul Iisus a spus apriat ca fara El nu putem face nimic (Ioan 15,5). Cei care spun ca “nu pot” au luat hotararea fara Hristos,iar o astfel de hotarare n-are putere. 
Sa scapi de chinurile patimilor si pacatelor inseamna mai intai sa-ti faci o legatura vie cu Mantuitorul si sa alergi in bratele Lui mantuitoare. Sa scapi de patimi si de naravuri urate inseamna sa te hotarasti la o viata noua si sa primesti un Stapan nou: pe Mantuitorul Iisus Hristos sis a incepi o viata noua cu El. Peste aceasta hotarare se pogoara de sus darul, harul si puterea Duhului Sfant, Care face din tine “o faptura noua”, ”un om nou”, ”un om duhovnicesc” care biruie firea cea pacatoasa si patimile rele. 
Semnul si dovada ca te apropii cu adevarat de Mantuitorul si mantuirea ta sufleteasca trebuie sa fie starea a treia prin care a trecut copilul din evanghelie, adica i s-a facut mai rau. Mult l-a scuturat pe el diavolul, dupace s-a apropiat de Iisus. Cand te apropii si tu cu adevarat de Mantuitorul, ti se face si tie “mai rau”, adica diavolul se vede in primejdie de a-si pierde un credincios si de aceea umbla cu toate mestesugurile lui sa nu te scape din prinsoarea lui. 
Pana cand petreci in faradelegi, diavolul sade multumit si linistit de felul traiului tau, dar indata ce vrei sa o rupi cu pacatul si sa te apropii cu adevarat de Iisus, „ti se face si tie mai rau”, adica diavolul incepe si el a lucra. 
Unul dintre cei care s-a hotarat impotriva pacatelor si a intrat in Oastea Domnului imi scrie: „Am tinut hotararea pana la un loc, dar, de la o vreme,si mai tare s-a aprins pofta bauturii in mine si m-am imbatat si mai rau”. Altul, de alta parte, mi se plange: „De cand m-am hotarat, nu mai am pace cu oamenii astia, ca tot striga dupa mine ca-s pocait, pentru ca dupa biserica nu ma bag cu ei la carciuma sa beau”… Iata, aceasta e starea a treia: cand omul se hotaraste pentru Domnul si se apropie de Dumnezeu,diavolul,pe de alta parte,pune foc mai mult in patimile omului si scoate in calea lui fel de fel de batjocuri si de „prieteni” care il trag de maneca sa se dea iar la roata cu lumea,adica sa se intoarca din nou in mocirla din care a iesit. 
Draga cititorule! Cand satan te chinuie,dupa ce te-ai hotarat contra pacatelor si te-ai apropiat de Mantuitorul si de mantuirea ta cea sufleteasca, sa nu te sperii, este cea din urma zvarcolire a lui.Tu nu te teme! Stai drept ca un bun ostas a lui Hristos in fata mestesugurilor lui, in alipire fata de El si ai castigat lupta trecand in starea a patra a fiului din evanghelie: tamaduirea si mantuirea ta cea sufleteasca. 
Acestea sunt cele patru stari si trepte ale mantuirii noastre sufletesti si toti cei care vor sa intre cu adevarat in Oastea Domnului vor trece prin ele. 

Iisuse Mantuitorule, iata, ies si eu in calea Ta ca fiul din evanghelie! Diavolul ma chinuieste si pe mine si ma arunca in focul si apele ispitelor si patimilor. Fie-Ti mila de mine, Doamne, caci ranile din suflet ma dor. Din pustiurile pacatului vin acum la Tine si ca un copil scapat de moarte, vreau sa ma tin de Tine si sa traiesc cu Tine. Tie iti dau aceste maini si picioare pe care le-ai dezlegat din lanturile lui satan. Tie Iti dau ochii, urechile, gura, gandurile, vorbele mele. Toata averea mea trupeasca si sufleteasca o pun de acum in slujba Ta, Doamne, si in ascultare de Tine! 

SI DE LA DIAVOLUL PUTEM INVATA CEVA BUN

Un vestit predicator zicea: Sa invatam si de la diavolul ceva bun. Si de la diavolul putem invata ceva bun. Se ne gandim cata staruinta pune diavolul pentru a castiga un suflet de om. Cat alearga, cat se vicleneste, cate sopteste si cate iscoade pentru a castiga un suflet de om. Sa ne gandim ca staruinta aceasta e un semn ca diavolul stie pretul sufletului, stie ce comoara nepretuita e un suflet de om, de aceea alearga, lucra, asuda, sa-l poata castiga. Macar si de la diavolul sa invatam a ne pretui sufletul, comoara cea nepretuita pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Părintele Iosif Trifa
din cartea Tâlcuirea Evangheliilor”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s