Guvernul Ponta si primaria din Tg.Ocna calca in picioare memoria martirului Valeriu Gafencu

GafencuSfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, deși mort în temniţa comunistă, a fost ucis – simbolic – încă odată, și aruncat la gunoi de către „autorităţile” profanatoare ale orașului Târgu Ocna. Guvernul USL a obţinut desfiinţarea memoriei sfântului închisorilor ucis de bestiile bolșevice iar Victor Ponta se poate mândri acum cu o nouă mare realizare: martirul închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu, nu mai are dreptul nici măcar la pomenire “oficială”.

Primarul localității a recunoscut recent în cadrul unei discuții cu reprezentanții fundației Ogoranu, organizație dedicată memoriei martirilor anticomuniști, că lui Valeriu Gafencu i-a fost retras titlul de Cetăţean de Onoare al orașului Târgu Ocna, la solicitarea și presiunile unor amploaiați de-ai lui Victor Ponta. În data de 10.02.2009, Consiliul Local al orașului Târgu Ocna, Județul Bacău, acordase titlul de Cetățean de Onoare al orașului Târgu Ocna, post mortem, lui Valeriu Gafencu, un român care și-a dat viața pentru a fi salvată viața unui tovarăș de pușcărie evreu, pastorul Richard Wurmbrand.

În urmă cu două luni am semalat în Curentul demersul blasfemiator al unei instituții din subordinea directă a lui Victor Ponta, la adresa celui pe care Nicolae Steinhardt, evreu creștinat în închisoare și devenit monah la mănăstirea Rohia l-a numit „Sfânt al închisorilor“ (în cartea „Jurnalul Fericirii“).

Guvernul Ponta a cerut Primăriei Târgu Ocna, prin adresa Nr. 600/8.11.2012, retragerea titlului de cetățean de onoare, acordat de către Consiliul Local Târgu Ocna fostului deținut politic Valeriu Gafencu. Adresa a fost transmisă Primăriei Târgu Ocna de Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România „Ellie Wiesel“, instituție guvernamentală care prin OUG nr. 16/08.05.2012 a fost trecută în subordinea directă a lui Victor Viorel Ponta.

Așadar, directorul institutului, Alexandru Florian, are acum rang de înalt funcționar guvernamental. Uimitor, același Alexandru Florian se asociază în adresa guvernamentală unei sentințe militare ordonate de mareșalul Antonescu, considerat, teoretic, nomina odioasa, ba mai mult, o și aprobă.

Documentul emanat de institutul Wiesel, ce poarta antetul Guvernului României invoca Legea nr 51/1991 privind siguranța națională pretinzându-se că Valeriu Gafencu ar fi fost condamnat de regimul Antonescu în deplină legalitate, în 1941 (desi aceasta era elev la vremea aceea!) pentru „activitate într-o organizație fascistă“. „Având în vedere că Valeriu Gafencu a fost membru al unei organizații fasciste, fapt pentru care a fost condamnat de două ori de către statul român și faptul că nu a fost condamnat la închisoare de către regimul comunist, considerăm că acordarea titlului de cetățean de onoare reprezintă recunoașterea și încurajarea morală a imaginii unei persoane care a militat pentru valori și principii incompatibile cu valorile democrației“.

Consiliul Local conferă titlurile de cetățean de onoare și tot acesta poate stabili condițiile în care se poate retrage, în conformitate cu art. 36 alin. 8 din Legea 215/2001. Așadar propunerea venită din partea Guvernului și a Institutului subordonat Ellie Wiesel, era doar facultativa, adică Consiliul Local nu era obligat să țină cont de ea.

Cazul a stârnit o vie dezbatere publică, sute de personalități și un mare număr de organizații ale societății civile lansând o petiție publică prin care se cerea autorităților locale din orașul care a găzduit fostul odios spital-penitenciar să nu dea curs abominabilei solicitări sosită din partea guvernanților.

picture-5523Valeriu Gafencu, batjocorit și de șeful BOR

Reprezentanții Guvernului Ponta mai susțin că Valeriu Gafencu „nu a fost niciodată condamnat la închisoare de către regimul comunist“, cerând în acest temei anularea statutului de fost deținut politic și aruncarea la gunoi a incontestabilelor sale fapte de sfințenie. Măsurile luate de către guvernul Ponta la adresa lui Valeriu Gafencu arată dispreț față de comportamentul său de martir al închisorilor comuniste.

Peste 2 milioane de români au pătimit în cele 200 de inchisori și lagăre din România și URSS, în timpul regimului comunist, dintre care 800 000 au murit în temnițe.

Unii dintre aceștia au rămas în memoria celor care le-au cunoscut jertfa și demnitatea pătimirii sub numele de “sfinți ai inchisorilor”. Sub aceasta denumire, s-a încetățenit recunoașterea celor martirizați în inchisorile comuniste dar și în timpul regimului antonescian și al dictaturii de sub Carol al II-lea.

Însă în timp ce de exemplu Biserica Ordodoxă Rusă a canonizat peste 1000 de martiri ai lagărelor bolșevice din URSS, la noi BOR-ul lui Daniel Ciobotea n-a ridicat un deget măcar pentru a-i recunoaste sfințenia unui martir cum a fost Valeriu Gafencu.

Asta în același timp în care Biserica Catolica canonizează un martir român, Vladimir Ghica, care a sfârșit în pușcăriile comuniste: “Sfântul Părinte Papa Francisc a semnat miercuri, 27 martie 2013, decretul prin care recunoaste martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, ucis din ură față de credință la 16 mai 1954. Astfel, Vladimir Ghika, preot catolic si principe roman, va fi ridicat curand la cinstea altarelor si inscris in randul fericitilor si sfintilor Bisericii Catolice”, se arată într-un comunicat recent al Arhiepiscopiei Romano Catolice București.

Amploaiații lui Ponta dar și cei ai lui Daniel Ciobotea dovedesc un mod cu totul aparte de recuperare a memoriei unor mari români care s-au jertfit pentru țară, a celor care au pătimit pe nedrept în temnițe, dintre care foarte mulți au murit ca niște martiri, fiind uciși fără judecată sau în timpul detenției. O formă de asasinat post-mortem ce arata in ce fel se manifesta recunoștința adusă memoriei martirilor români.

Mișcarea desființatoare întreprinsă de komisarii lui Ponta și ai lui Ciobotea este o formă de dislocare a reperului istoric impus de personalitatea cu totul aparte a celui care a fost considerat de către cei care au studiat regimul totalitar din România drept una dintre cele mai emblematice figuri ale istoriei întemnițaților politici din țară și nu numai.

sf-mc-valeriu-gafencu…“o să fiu zvârlit ca un gunoi, cu hoţii în același cimitir” – Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Singerei, judetul Bălți, în Basarabia. Tatăl său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Țarii, adunarea reprezentativa care a votat în 1918 Unirea cu România. În anul 1941, pe când era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași, a fost arestat din motive politice și condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

A fost încarcerat pentru început la închisoarea de la Aiud unde a rămas pentru mai mulți ani, după care a fost transferat la închisoarea din Pitești. La sfârșitul anului 1949, Valeriu este transferat de la Pitești la închisoarea Văcărești, iar în februarie 1950 a fost trimis la penitenciarul-spital din Târgu Ocna, unde moare sacrificându-se în beneficiul pastorului evreu Richard Wurbrand, bolnav grav ca și el, care va supraviețui datorită medicamentelor cedate de Valeriu Gafencu. Cu puțină vreme înainte de moarte Gafencu a lăsat prietenilor o poezie testament:

“Rămas bun

Sângerând de răni adânci,
De zile fără soare,
De răni ascunse și puroi,
Cu oasele slabe și moi,
Stau ghemuit în pat și mâ gândesc
Că în curând am să vă părăsesc,
Prieteni dragi.

Nu plângeți că mă duc de lângă voi
Și c-o să fiu zvârlit ca un gunoi
Cu hoții în același cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viată grea și-o moarte de martir.”

Articol de George Roncea – Curentul (preluat de pe frontpress.ro )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s