La fiecare cinci minute, un creştin devine martir. Se întâmplă în secolul 21

Când auzim cuvinte ca „persecuţie” sau „prigoană” ne gândim la primele veacuri creştine, la activitatea apostolilor, la acele vremuri când, asemenea Sf. Arhidiacon Ştefan, pentru mărturisirea de credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos îţi puteai pierde  libertatea şi viaţa. Cei aflaţi acum la vârsta deplinei maturităţi se gândesc şi la prigoana îndreptată de comunism împotriva creştinilor din ţara noastră. Avem sfinţi mărturisitori care au trecut la cele veşnice în închisori după bătăi, umilinţe, interogatorii inumane, condamnări şi acuze fictive. Am putea crede că anii pe care îi trăim acum, după căderea comunismului în Estul Europei, sunt înfloritori pentru Biserică. Se construiesc şi restaurează lăcaşuri de cult, religia se predă în şcoli, bisericile sunt pline în duminici şi sărbători, există libertate de mişcare şi un avânt al turismului religios, pelerinaje periodice la Locurile Sfinte.

Adevărul este că prigoana împotriva creştinilor şi Bisericii lui Hristos nu a încetat de-a lungul celor 2000 de ani de la Naşterea Mântuitorului, luând în funcţie de epocă mereu alte forme şi înfăţişări. Citim zilnic în presa de informare creştină titluri ca: „PakistanMusulmanii au dat foc unui cartier creștin”; „Vietnam:Creştinii nou-convertiţi, bătuţi din cauza credinţei lor”; „LibiaArestări în masă şi torturi în rândul creştinilor”; „IranDoi creștini convertiți de curând, arestați în Teheran”; „Sudanul ar putea deveni un stat islamic”; „NigeriaCreştinilor le e teamă să iasă din casă după lăsarea serii”; „Crucea, interzisă în India” etc.

După o statistică întocmită de Biserica Catolică, în jur de 105 000 de creştini din toată lumea au murit pentru credinţa lor în anul 2012. Statisticile sunt cu adevărat îngrijorătoare: în medie, la fiecare cinci minute, o persoană moare în lume pentru că este creștin. Cele mai persecutate regiuni sunt localizate în mare parte pe continentul African: Nigeria, Somalia şi MaliMari riscuri se găsesc şi în Pakistan, în anumite regiuni ale Egiptului, în ţările în care regimurile comuniste totalitare încă mai există şi astăzi, în frunte fiind Coreea de Nord sau în ţările care sunt parţial sub influenţa naţionalităţilor etnice, precum India. În ceea ce priveşte sursele persecuțiilor, se menționează în primul rând ideologiile agresive: „Pe de o parte există persecuţii crunte, crime şi torturi care iau naștere din anumite ideologii; ideologia fundamentalismului islamic radical, versiunile mai violente ale naţionalismului etnic şi ideologiile vechiului comunism”.

În România, atacurile la adresa Bisericii sunt camuflate în haina noilor „drepturi şi libertăţi” la exprimare şi opinie, sunt instrumentate de organizaţii secular-umaniste, ateiste şi au ca scop scoaterea icoanelor din şcoli, a religiei din programa şcolară, promovarea anormalului ca normal prin legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, a avortului, eutanasiei. Documente electronice conţinând cip devin obligatorii prin lege, iar îndosarierea electronică este un pas premergător al peceţii lui Antihrist. O nouă provocare este şi propunerea de modificare a Costituţiei României, faţă de care BOR va prezenta poziţia sa oficială. Între timp, Arhipăstori precum IPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, afirmă răspicat că în Constituţie ar trebui inclusă referirea clară la Dumnezeu şi la Biserica Ortodoxă Română drept „biserică mamă”.

Din Constituţia Uniunii Europene, referirea la Dumnezeu sau creştinism lipseşte cu desăvârşire. La momentul negocierilor de aderare a României la UE, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a solicitat introducerea referirii la originile şi valorile creştine ale Europei în constituţia europeană. Polonia a ameninţat că nu va semna Tratatul de Constituţe dacă referirile la creştinism vor lipsi. Începerea negocierilor de aderare la UE cu Turcia, stat islamic, face şi mai dificilă referirea constituţională la Dumnezeul creştin. Presa informează că la marile sărbători creştine, precum Crăciun sau Sfintele Paşti, felicitările trimise de oficiali europeni exclud referirile la Iisus Hristos şi abordează mesaje neutre, laicizate.

Într-un articol postat pe doxologia.ro, Pr. Valentin Istrati vorbeşte despre un holocaust creştin: „Odată cu zorii veacului 21, un nou holocaust îşi ascute colţii. Este vorba de o mişcare criminală care urmăreşte eradicarea creştinismului din ţările în care creştinii sunt minoritari, deşi trăiesc acolo de două milenii. Există planuri vaste de purificare religioasă a Africii, care să devină un continent musulman. Asia geme de plânsul creştinillor ucişi pentru credinţa lor. Unele ţări musulmane în special au instaurat un regim insuportabil de persecuţie religioasă anti-creştină, uneori pe faţă, alteori pe ascuns. În alte ţări, mişcări extremiste, finanţate generos din fonduri oculte, întreţin o atmosferă de frică, teroare şi moarte printre creştini… În unele ţări civilizate din Asia, a purta o Cruce la gât echivalează cu linşarea sau cu bătaia cruntă pe stradă. Bisericile creştine din Betania au sârmă ghimpată şi geamuri cu plasă de fier. La Wadi el Natroun, în Egipt, creştinii mărturisitori sunt ucişi de salafiţi pe drumul către apă. În China, câteva zeci de milioane de creştini se roagă pe ascuns, de frica regimului comunist care şi-a „hirotonit” o Biserică muncitorească de tip sindical, singura aprobată de tăvălugul morţii roşii. 10 milioane de creştini copţi nu au dreptul ca cea mai frumoasă mănăstire a lor să aibă indicatoare de drum. În Nigeria, în fiecare duminică, unul sau mai mulţi terorişti Boko Haram detonează câte o bombă în faţa bisericilor. Irakul şi-a pierdut jumătate din creştini de la începutul invaziei americane. SMS-urile cu Hristos sunt interzise în Pakistan. Şi lista poate continua la nesfârşit.

Ceea ce este îngrozitor este faptul că occidentul se face că nu aude gemetele a sute de milioane de creştini prigoniţi pentru credinţa lor. Regimuri ateiste sau potrivnice lui Dumnezeu, o societate civilă debilitată de bunăstare, de silă şi de păcat, interese economice uriaşe bazate de transferul oceanului de petrol de sub nisipul arab în cerurile occidentale prin eşapamente şi furnale, strategii politice de cucerire a rezervelor naturale, o poluare imensă din partea Statelor Unite, şi până la urmă, lipsa de vocaţie jertfelnică a creştinilor majoritari din Europa, toate acestea contribuie la perpetuarea acestei tragedii uriaşe… Zeul banului a devenit mai puternic decât zecile de mii de morţi al căror sânge strigă din pământ ca sângele lui Abel. Interesele financiare sunt mai de preţ decât sutele de Biserici patrimoniu universal dărâmate de buldozerele extremiştilor. Liniştea prosperă, consumismul agresiv, labilitatea lăuntrică, secularizarea masivă, atomizarea de tip protestant, gustul croissant-ului proaspăt la all inclusive, sunt noile direcţii ale umanităţii de tip post-modern… În tot acest timp, occidentul se decreştinează din interior, obosit de plăcerile trupului, iar creştinii orientali se mută cu tot cu bisericile lor în ceruri.

Activarea conştiinţei publice a creştinilor şi trezirea din somnolenţa majorităţii care anesteziază simţul jertfei şi al învierii sunt necesare astăzi mai mult decât oricând. Criza economică a occidentului derivă clar din degenerarea şi decadenţa morală a oamenilor lui. Omul fără Dumnezeu şi-a zidit raiul pe pământ şi este neputincios să-l întreţină cu tot mai multe bunătăţi, de vreme ce iadul interior al răutăţii sapă la rădăcinile umanităţii lui. Occidentalul e tot mai bogat şi tot mai singur. Şi pentru că bunăstarea creează dependenţă şi cere mereu tot mai mult, omul s-a văzut lovit de o indigestie a valorilor materiale…”

 

Într-o predică din luna februarie 2013, Arhimandritul Nectarie Moulatsiotis din Sfânta Mănăstire a Sfinţilor Augustin şi Serafim de Sarov spunea: „Să ne pregătim aşadar duhovniceşte deoarece dacă interpretarea mea este corectă, atunci evenimentele împotriva creştinilor, a noastră a tuturor, se vor desfăura foarte repede şi trebuie să fim duhovniceşte în stare să întâmpinăm această situaţie. Dar nu trebuie să ne deznădăjduim, să ne pierdem curajul şi, de aceea, Ioan spune imediat că Mielul va învinge în cele din urmă. Aşa va fi: creştinii vor învinge. Şi va urma Parusia lui Hristos. Amin!”

Să ne amintim cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ne îmbărbătăm, să Îl rugăm să ne dea curajul şi credinţa de a fi şi noi mărturisitori pentru a primi viaţa şi fericirea veşnică.

„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor.

Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.”

(preluat poruncaiubirii.agaton.ro)

Un gând despre “La fiecare cinci minute, un creştin devine martir. Se întâmplă în secolul 21

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s