Rugăciunea legionarilor
Îngerilor mai întâi şi de la Sfânta Treime a doua lumină te-ai arătat, Mihaile Voievodule, şi însoţit fiind de îngerii credincioşi lui Dumnezeu, ai pornit război cu balaurul cel mare şi cu îngerii lui, cel care se cheamă diavolul sau satana. Tu l-ai aruncat din Ceruri pe pământ pe cel ce necăjea pe Dumnezeu, ziua şi noaptea, apărând într-una pe cei drepţi şi ai înlăturat pentru vecie zavistia lui, aducând pacea şi linistea în împărăţia cerească.
Şi noi, nevrednicii robi ai lui Dumnezeu şi credincioşi ai Mântuitorului Iisus Hristos, înrolaţi în Legiunea lui Corneliu Zelea Codreanu, pentru salvarea Neamului nostru Românesc, ne rugăm Ţie, Sfinte Arhanghele Mihail, Voievodul oştilor cereşti şi slujitorul prea sfânt al marelui Dumnezeu, fii protectorul şi apărătorul Legiunii noastre, ne întăreşte în credinţa cea adevărată şi ajută-ne să biruim cu puterea Ta pe toate uneltele diavolului, care sunt puse să distrugă un Neam creştin şi de Dumnezeu iubitor, poporul nostru românesc. Te implorăm, Sfinte Arhanghele Mihail, care ai putere mare de la Dumnezeu Tatăl Ceresc, să fi prezent alături de Legiunea noastră şi cu sprijinul Tău să se mântuiască Neamul nostru şi noi cu toată recunoştinţa şi cu umilinţă Te vom preamări şi binecuvânta în vecii vecilor. Amin.
Tropar, glas 8:
Crucea Ta ocrotindu-l de la naştere şi de la Arhanghelul Mihail luând chemare, Doamne, Apostol şi Căpitan al neamului Corneliu Codreanu s-a arătat şi ţara în mâinile Tale o a dat, pe care păzeşte-o pentru ale Născătoarei de Dumnezeu rugăciuni, Unule, iubitorule de oameni, şi-i ajută pe români.
Condac, glas 3:
Corneliu Codreanu şi legionarii mărturisesc, pentru Cruce şi legea strămoşească se jertfesc, cu care ruşinează pe iudei, bolşevici şi păgâni şi-i întăresc pe creştini, biruinţă aflând sub sabia Arhanghelului şi pildă făcându-se neamului.
Condac 1:
Apărător mare al neamului românesc, Căpitane, pe tine Dumnezeu te-a arătat când, prin darul Duhului Sfânt, Legiunea „Arhanghelul Mihail” ai întemeiat, prin care neamul să audă chemarea şi ţelul cel de pe urmă – a învia în numele Mântuitorului – să-l plinească. Pentru aceasta cu fruntea sus aducem în numele Sfintei Treimi laudă românească:
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Icos 1:
Bucurie ai adus când în viaţă la răscrucea dintre două veacuri ai păşit, ca „sabie între două lumi” să te arăţi lămurit şi neamul să-l înalţi la vrednicia strămoşească. Pentru aceasta cu Sfinţii auzi cântare creştinească:
Bucură-te, fiule al neamului românesc
Bucură-te, alesule ce i-ai dat un ţel ceresc
Bucură-te, închinarea neamului şi pământului strămoşesc
Bucură-te, înălţarea lui la rostul cel duhovnicesc
Bucură-te, că neamul la picioarele Tronului dumnezeiesc ai suit
Bucură-te, cel ce i-ai arătat că trebuie sfinţit
Bucură-te, că Legiunii şi, prin ea, neamului îi eşti Căpitan
Bucură-te, că ai deschis ţării drumul spre liman
Bucură-te, al Crucii apărător
Bucură-te, în lupte înfricoşător
Bucură-te, cel prin care virtuţile neamului se împlinesc
Bucură-te, îţi strigă mulţime de suflete care te cinstesc
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 2:
Cu numele Sfântului zilei în care te-ai născut ai fost numit, iar atunci Cornelie Sutaşul era prăznuit; în aceasta s-a arătat chemarea ta ca ostaş al lui Hristos şi ca şi a aceluia credinţa cea nesfârşită ţi s-a aflat mai vârtos decât la toţi de pe pământ, căci lui Dumnezeu ai înălţat închinare de cuvânt: Aliluia!
Icos 2:
Din Bucovina erau strămoşii tăi şi se ştia numele lor în vremuri de restrişte: neamul codrilor şi al munţilor; pentru neamul românesc şi tu cu dragoste vei lupta ca-n veşnicie să-şi dobândească mântuirea sa. Se cuvine dar, cu acesta urmându-ţi, să aducem cântare de har:
Bucură-te, inimă din inima ţării născut
Bucură-te, că inima ţării în inima-ţi a crescut
Bucură-te, că liceul de la Mănăstirea Dealu, la umbra capului lui Mihai Viteazu, ai urmat
Bucură-te, că acolo virtuţile în sânge ţi s-au turnat
Bucură-te, că alături de tatăl tău în bătălie te-ai încins
Bucură-te, că aşa multă hotărâre şi dârzenie ai deprins
Bucură-te, că din tinereţe te-ai arătat viteaz
Bucură-te, cel fără lacrimi de frică pe obraz
Bucură-te, că de moarte nu te-ai speriat când ţi-a dat târcoale
Bucură-te, că ai luptat şi cu mâinile goale
Bucură-te, că Dumnezeu avea cu tine osebită rânduială
Bucură-te, că ai dat neamului pentru noua viaţă creştinească şcoală
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 3:
Ecoul timpului îţi strigă numele – Codreanu – de pădurea Dobrina ca o legendă legat, căci acţiunea şi rezistenţa românească în faţa primejdiei bolşevice ai declanşat, dorind în orice chip să te opui satanicei încercări, spre a se auzi pururi cântat imnul creştinesc într-ale ţării patru zări: Aliluia!
Icos 3:
Frământările vremurilor au cuprins ţara toată, prooroci mincinoşi şi neamuri străine minţeau românii ca pe gloată; cu bărbăţie i-ai înfruntat doar tu şi-atunci drapelul roşu căzu, iar lumea văzând a ta ridicare din piepturi rosti vitejească strigare:
Bucură-te, că în Iaşi, cetate creştină a românismului, ai ajuns
Bucură-te, că în lupta contra satanei ai dat bun răspuns
Bucură-te, că duhul strămoşilor ţi s-a împărtăşit
Bucură-te, că pământul ţării l-ai iubit
Bucură-te, că „lumina din răsărit” nu te-a orbit
Bucură-te, luptător împotriva bolşevicilor nebiruit
Bucură-te, că urmaş al strămoşilor te-ai arătat
Bucură-te, că te-ai pus de gardă ţării şi eşti vrednic de urmat
Bucură-te, că steagul românesc l-ai înălţat biruitor
Bucură-te, pentru neam de dreptate voitor
Bucură-te, conştiinţă naţională de apărare
Bucură-te, apărător al credinţei dreptslăvitoare
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 4:
Generaţia de la ’22 lumina a răspândit şi în viaţa neamului sfinţenia a mărturisit; cu învăţătura otrăvitoare şi eretică la luptă s-a luat şi potrivnică uneltirilor jidoveşti s-a arătat. Atunci lupta mai aprig s-a încins şi neamul întreg a strigat înadins: Aliluia!
Icos 4:
Hotar prăpădului ai pus când în fruntea iubitorilor de învăţătură te-ai aşezat; şi, deşi diavolul cu slugile lui voiau să te abată din drumul spre înalt, prin lucrarea-ţi de cârmuitor norodul te urma şi ale tale cuvinte adevărate le împlinea:
Bucură-te, râvnă tinerească a simţirii înalte şi inimii curate
Bucură-te, că din universitate voiaţi să faceţi a credinţei cetate
Bucură-te, că împotrivire comuniştilor v-aţi făcut
Bucură-te, că slujba creştinească v-a avut scut
Bucură-te, că din păgâneasca şcoală ai fost alungat
Bucură-te, că mai vârtos românii te-au urmat
Bucură-te, că izvodirile potrivnice creştinilor ai nimicit
Bucură-te, că masoneria să te distrugă n-a reuşit
Bucură-te, că porunca neamului ai ascultat
Bucură-te, că la Văcăreşti cu alţi români vrednici ai fost întemniţat
Bucură-te, că te-ai pus în slujba neamului tău
Bucură-te, că l-ai apropiat de Dumnezeu
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 5:
Idealul apărării naţional-creştine a ţării l-ai purtat şi potrivnic străinilor de lege te-ai arătat; întemniţat ai fost atunci pentru că menirea ţi-ai împlinit – aşa era duhul jertfelnic în România răsplătit; dar lui Dumnezeu cântare de mulţumire ai înălţat: Aliluia!
Icos 5:
În suferinţe mântuitoare, pentru păcatele neamului, până la moarte, vei ispăşi, dar durerea, rănile şi batjocurile te vor întări, să ieşi mai curat ca lacrima şi ca argintul lămurit în foc, drum de izbândă şi făclie fără obroc:
Bucură-te, că trupul ţi-a fost lovit şi dat la chin
Bucură-te, că nu ai scos nici un suspin
Bucură-te, că nădejdea nu ţi-a fost frântă
Bucură-te, că te-ai luat cu răul la trântă
Bucură-te, pedepsirea trădării celor vinovaţi
Bucură-te, tăierea lanţului umilirii atâtor fraţi
Bucură-te, zbucium sufletesc pentru a neamului întărire
Bucură-te, eliberare de sub pietroiul de batjocorire
Bucură-te, credinţă tare în misiunea-ţi românească
Bucură-te, faptă de gând şi trăire creştinească
Bucură-te, că lupta cu propriile păcate ai pus-o mai întâi
Bucură-te, că numai apoi neamului ai dat pildă şi ai fost căpătâi
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 6:
Jidovimea îţi dorea pieirea, dar când te-a încolţit, tu ai lovit călăul, adânc l-ai prăbuşit; atunci oculta a vrut să te-osândească, dar te-a ocrotit Cerul când ţara românească a înălţat cântare creştinească: Aliluia!
Icos 6:
Limba nu poate a spune cu vrednicie cum mulţimea într-un suflet s-a transfigurat – o, adânc negrăit! Pentru aceasta noi laude aducem în cântec curat:
Bucură-te, pătimitor în Gherle şi Jilave româneşti
Bucură-te, că pe români de jertfă îi găteşti
Bucură-te, că râvna cea bună ai pus-o la temelia neamului
Bucură-te, că taberele i-au redat unitatea sufletească a lui
Bucură-te, al luptei celei bune însufleţitor
Bucură-te, că românilor le eşti conducător
Bucură-te, că preschimbi oamenii în şoimi de fier
Bucură-te, că urci cu ţara la Cer
Bucură-te, că nouă mişcare ai rânduit lumii româneşti
Bucură-te, că ai pus-o sub pavăza Arhanghelului Mihail şi a oştilor cereşti
Bucură-te, că Legiune ca în cer pe pământ ai întemeiat
Bucură-te, că Moţa, Căpitan te-a chemat
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 7:
Mişcarea Legionară s-a închegat din cei ce credeau nezdruncinat şi de gardă la Icoană să stea s-au legat; dar au rămas afară cei ce-au avut vreo îndoială căci nu puteau cânta cu îndrăzneală: Aliluia!
Icos 7:
Neamului ai croit calea cea dreaptă şi sub scutul Arhanghelului spre viaţă curată se-ndreaptă, materia duhului subordonând-o şi zeiţa „Raţiunii” dărâmând-o, spre a sluji mereu aşa cum i-a rânduit Dumnezeu:
Bucură-te, că lipsuri de tot felul ai înfruntat
Bucură-te, că într-o simţire pe toţi i-ai adunat
Bucură-te, cel ce în suflet Sfântul Duh aveai
Bucură-te, că ocrotire de la Hristos primeai
Bucură-te, că cu mişelie şi loviri ai fost răsplătit
Bucură-te, că vârtutea şi omenia le-ai preţuit
Bucură-te, că ceri credinţă în Dumnezeu ce dă tărie
Bucură-te, că pui încrederea în menirea spre veşnicie
Bucură-te, că dragostea de semeni în cuib sporeşte
Bucură-te, că starea lăuntrică prin cântec ţâşneşte
Bucură-te, că cele patru linii de început orientează în spirit legionar
Bucură-te, că în viaţă şi moarte ne eşti îndreptar
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 8:
Omul-Hristos este piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea, şi înnoirea omului – şi nu programul – va birui întunecimea. Iar Mişcarea Legionară – ce apără altarele Bisericii – prin şcoala sa va ajuta românului să biruie răul din el, potrivnicii neamului şi toate puterile nevăzute ale diavolului, spre a putea cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8:
Pământul strămoşesc ne este tăcută chemare, căci în el dorm strămoşii şi îl avem sub picioare, iar în cer e reazemul nostru, vădit, din care sfinţenia în neam a rodit:
Bucură-te, că românul cel nou răsare cu zorii
Bucură-te, că ai dat o şcoală ce frânge istorii
Bucură-te, că răbdarea neamului a fost răsplătită
Bucură-te, nobleţe de suflet rodită
Bucură-te, că ridici întărituri sufleteşti cât mai înalte
Bucură-te, că ne fereşti de ale lumii păcate
Bucură-te, trăire în duh legionar
Bucură-te, luptă, rugă şi dar
Bucură-te, osteneli de înălţare a ţării
Bucură-te, că suferinţa ţi-e plata iertării
Bucură-te, jertfitor în numele neamului
Bucură-te, luptător ce ai în mâini sabia Arhanghelului
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 9:
Retragerea în munţi e cale de scăpare când ne va-ntinde cursă vreo altă provocare; iar ultimul discurs ne va cutremura şi lumea românească prin moarte va-n învia, spre a rosti cântarea: Aliluia!
Icos 9:
Sculaţi la viaţă nouă, românii te-au urmat şi înfrăţiţi în Duhul în Gardă s-au legat, luând binecuvântare la-ndemnul strămoşesc, asemănaţi cu Sfinţii în tot ce-i creştinesc:
Bucură-te, că muntele suferinţei l-ai urcat
Bucură-te, că pădurea cu fiare sălbatice nu te-a înfricoşat
Bucură-te, că mlaştina deznădejdiei nu te-a înghiţit
Bucură-te, că temelie noii Românii ai zidit
Bucură-te, că treptele virtuţii se urcă-n ascultare
Bucură-te, că-n toate eşti pildă de răbdare
Bucură-te, că-n dragoste ai pus tu năzuinţa
Bucură-te, că-n unitate vezi pururi biruinţa
Bucură-te, că pocăinţa ţi-a şters multe păcate
Bucură-te, că rugăciunea-ţi le-a biruit pe toate
Bucură-te, că fără vorbă multă românul făptuieşte
Bucură-te, că ţara nouă din înviere creşte
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 10:
Şcoala legionară a dat învăţătură desăvârşită românilor şi duhul jertfelnic a rodit din satul de la şes până pe crestele Carpaţilor; iar lumea-ntreagă a privit cu uimire atunci când a văzut cum Moţa şi Marin – transfiguraţi pentru Hristos – în Spania au căzut; având credinţă-n Cruce cu râvnă au luptat ca neamurile toate s-audă iar cântat: Aliluia!
Icos 10:
Tu, Codrene, stai în frunte şi românii te urmează, ţara-n Legiune râde şi duşmanii se-ntristează, căci şedinţa, marşul, cântul, tabăra şi închisoarea oţelesc sufletul tânăr ce în jertfă-şi dă valoarea:
Bucură-te, sfântă tinereţe legionară
Bucură-te, că aprinzi întreaga ţară
Bucură-te, rupere din bucuria pământească
Bucură-te, smulgere din dragostea omenească
Bucură-te, făgăduinţă să trăieşti în sărăcie
Bucură-te, viaţa aspră este-a noastră datorie
Bucură-te, înlăturare a oricărei obidiri
Bucură-te, jertfa sfântă e urmată de-mpliniri
Bucură-te, că spre-nălţimea Bisericii ai tins
Bucură-te, ridicare spre aceasta înadins
Bucură-te, că neamul de păcat se apăra
Bucură-te, că răsplată Învierea-i se va da
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 11:
Ţara te vedea arhanghel şi ea soare se gătea, hăt din Apuseni, pe Nistru şi din Pind până-n Tisa; dar cu ura lor mişeii şi oculta te-ncolţeau, cu prigoane, lagăr, temniţi, neamu-n beznă îl zvârleau. Din adâncuri de istorii veacul, totuşi, auzea legionara ta chemare şi cum neamul se ruga: Aliluia!
Icos 11:
Urgisită ţi-a fost viaţa căci satan n-a suportat că ai dat ţării tărie şi sfat bun şi rost înalt, şi-n a lumii nepăsare te-a răpus, dar n-a ştiut că sub lespedea de piatră trupul moaşte s-a făcut:
Bucură-te, Corneliu Zelea Codreanu,
eşti Prezent! la-al nostru-apel
Bucură-te, Căpitane, eşti de veghe-acum în Cer
Bucură-te, Nicadorii, Decemvirii s-au jertfit
Bucură-te, că-n prigoane vieţi mai multe
s-au sfinţit
Bucură-te, toţi martirii viaţa-n moarte au gustat
Bucură-te, afli-n ţarini un dar bun de grâu curat
Bucură-te, urcă-n viţe un vin nou ce dă viaţă
Bucură-te, ţara-aşteaptă să se schimbe iar la faţă
Bucură-te, că trecutul de doriri se împlineşte
Bucură-te, că prezentul doar prin crezul tău rodeşte
Bucură-te, viitorul legionar pecetluit
Bucură-te, veşnicia neamului s-a dăltuit
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 12:
Vrură să nu-ţi ştim mormântul, dar aşa mai mare creşti, eşti în ţintirim sub cruce şi din cer la noi priveşti; iar de sus avem putere – cum avuse-n urmă-ţi Horia să vestească-n lume crezu-ţi şi să fulgere istoria – peste spaţii, peste timpuri s-auzim suind din piepturi: Aliluia!
Icos 12:
Zările-s întunecate, căci chinuri noi se pregătesc, dar cerul fi-va-n veci cu-aceia ce mântuirea şi-o râvnesc. De vreţi trecutul şi prezentul să-l împliniţi în viitor intraţi prin şcoala lui Codreanu pe drumul cel mântuitor:
Bucură-te, te-nsoţiră studenţii şi-nvăţătorii
Bucură-te, te urmară ţăranii şi muncitorii
Bucură-te, că bătrânii izbăvire te-au primit
Bucură-te, şi copiii Făt Frumos te-au socotit
Bucură-te, mame, fete ţi-au ţesut cămaşa morţii
Bucură-te, ce tărie să te laşi în voia sorţii
Bucură-te, din morminte ieşi cu toţii la-nviere
Bucură-te, că prin asta ne aduci tu mângâiere
Bucură-te, dai putere în Aiuduri şi-n Piteşti
Bucură-te, generaţii de români însufleţeşti
Bucură-te, suferinţa se adună sus, în Cer
Bucură-te, ţara-i strânsă după Garda ta de Fier
Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
Condac 13:
O, Codrene, Căpitane, când vor cădea asupritorii şi toţi duşmanii vor plăti se va-mplini sentinţa dată, că: „în curând vom birui”! Şi-această biruinţă scumpă primeasc-o Domnul în altar, căci pentru ţara românească e jertfa Legiunii dar. Iar când va trâmbiţa Arhanghelul vei auzi cu Sfinţii cum neamu-nalţă-n Cer cântarea biruinţei: Aliluia!
(Acest Condac se zice de 3 ori; şi iarăşi Icosul 1: Bucurie ai adus… şi Condacul 1: Apărător mare al neamului românesc…)
Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!
(preluat deveghepatriei.wordpress.com)
Ortodox in Tara Fagarasului 